Cerneala

Cerneala,in cerneala as vrea sa ma imbraci , neagra, sa ma confunzi cu visarea sau poate cu gandul, cu noaptea sau cuvantul . 

Cerneala,cerneala  as vrea sa fiu, o ultima picatura uitata pe birou, o ultima dovada ca nu m-ai uitat.

Deseneaza-ma in cerneala, si aseaza-ma acolo unde nici tu nu ai putea ajunge fara sa te agati de nori. Arunca pulbere de stele peste mine , un strop de fericire, o ultima mangaiere si putin zambet. Apoi prinde-ma de coltul de cer , pe care il  arunci peste mine si fa-ma o luna , un soare , o speranta. Vreau sa fiu cerneala galbena sa ma pierzi in alte lumini . Sau alta coloare..... sa ma confund in ochii tai , in mare ,in stragerea de mana ... Fa-ma cum vrei tu, da-mi forma , da-mi ganduri si idei, sperante si vise , iubiri calme sau patimase , eterne sau efemere...

Eu, eu sunt cuvantul ce l-ai frant din sufletul tau si l-ai aruncat peste lume. L-ai luat in brate si l-ai iubit cand toti il urau ,  l-ai razbunat in noptile tarzii cu ploi de lacrimi de cerneala si  l-ai adorat ca pe un dumnezeu al sufletului.

Bunul meu creator , e randul meu sa te divinizez , te voi face etern in mintile oamenilor pe care ii invidiai atat pentru indiferenta lor , te voi face stea si mare, scoica si vultur si te voi purta in infinit prin propria-mi  fiinta . Imi apartii, iti apartin... eu, o ultima picatura de cerneala agatata pe varful unei penite...tu ,... iubitul nostalgic pe care il regasesc in paginile ninse de emotii si timp..