"Daca puterea e un tipat, atunci vietile oamenilor sunt traite in ecoul tipetelor altora. " 

Salman Rushdie

11 august 2010

Cadere..

Usor, usor ma inchid ca o floare ce se lasa mangaiata de ultimele raze ale soarelui, iar apoi ii sopteste un adio trist si isi inchide petalele, sperand ca nu e ultima data cand isi vede iubitul.

Ma inchid ca intr-o scoica undeva pe fundul oceanului, vorbind doar cu lumina, speranta si visarea.

Ma inchid intr-un colt de suflet, intr-o inima pura dar singura...

Ma inchid intr-un colt de cer, acolo unde El si Mare se contopesc intr-un albastru infinit

Ma inchid intr-o pana de inger ca sa pot zbura cat mai sus...

Imi pierd increderea in Lumea si ma adancesc in abisul inimii si al viselor proprii. O indiferenta cruda, reala , ma invaluie in ceata sa deasa de stropi de cerneala aruncandu-ma in neant .

Si cu toate astea inca mai visez..Stii??! Uneori ploaia ma face sa ma indragostesc fara sa stiu ce cine?! Traiesc propria mea poveste de dragoste, cu un print fara nume ,desprins din filele unei cartii. Si el ma iubeste..:xAseara mi-a pus luna pe deget si mi-a prins o stea in par.Am urcat pe calul lui alb si mi`a arat cum visul si realitatea se unesc intr-o scoica iar apoi am aruncat-o in mare punandu-ne o dorinta... Mi-a zis in nou ca ma iubeste si sa trasformat in abur, raspandind in jurul sau uitarea si singuratatea. M-a lasat pe un nor si mi-a zis ca se va intoarce..mi-a zis sa-l astept ...

Dar uitatea imi invaluia mai aprig inima, iar printul meu se trasformase intr-o pagina dintr-un jurnal intr-un desert de amintiri. Brusc m`am intrebat ce caut acolo, sus, pe acel nor ,singura ?!De ce aveam aripi ?! De ce aveam aripi si nu puteam sa zbor ?! Cuprinsa de un dor nebun, de iubire stranie pentru pamant am satit...Brusc mi`am amintit de printul meu...Nu , nu imi era dor... caci il regaseam in acea cadere libere si fara sfarsit . Il simteam aproape in gandul meu si imi era deajuns.... 

Cadeam de minute insir, poate ore, poate ani, veacuri...De ce nu mai ajungeam pe pamant.?!!..Abia acum imi dadusem seama ca era intuneric, ca imi era frig...ca eram singura....ca plageam fara sa stiu de ce..ca nu mai aveam aripi..ca devenisem si eu fum si cadeam in sus...

Nu voi ajunge niciodata acolo , dar nici in cer nu voi mai putea cobori...vesnic in neant..intr-o cadere libera cu printul meu in gand si cu o pofta nebuna de Pamant ..