Simplu

FERICIREA..toti o cautam.
Toti vrem sa o atingem,sa o cuprindem cu tentacule de caracatite, sa o pastram numai pentru noi ...
O vrem prezenta in vietile noastre pentru a fi completi, pentru a simti ca traim...
Desi e unul din lucrurile cele mai ravnite in viata putin o cunosc pe deplin, putin o inteleg in adevaratul ei sens. Suntem obisnuiti cu o lume complicata, o viata incalcita, sentimente ambigue, iar in felul acesta uitam ca cel mai amplu mecanismin, in esenta lu,i e simplu. Cautam fericirea pe cele mai incurcate drumuri ,cu cele mai costisitoare mijloace, in lucruri marete,dar nu o vedem ca e AICI, langa noi in lucrurile SIMPLE.
Pana de curand fericirea avea alt inteles pentru mine. Se identifica cu acea stare de obisnuita ( nu neaparat de monotonie),o dulce obisnuita ce imi trasa un prezent stabil, in care ma simteam protejata( acel gen de fericire la care nu ai vrea sa renunti cu nici un pret) .Cu toate acestea viata a dorit neaparat sa redefineasca aceast termen.
"Fericire "= traire SPONTANA ,rezultatul a unei lungi asteptari urmata de revederea unei persoane, ce iti dezvaluie cu o singura privire trecutul, care iti aminteste fara cuvinte cine esti. Efecte : Ochii "scapara scantei', roseata in obraji, zambet larg, lumbutie.
...
...

Ce incert pare a fi viitorul...Cine stie cu ce pete imi va colora sau umbri viata...
...


* Cuvintele nu vor a se supune...

Schimbari

Suntem pregatiti sa sacrificam, sa renuntam, sa schimbam totul la noi in speranta ca cei din jurul nostru ne vor accepta,ca vom fi respectati sau macar observati. Suntem chiar impacati cu noi insine, suntem siguri ca asta e "calea", mai mult decat atat , credem ca noi suntem problema..insa .. daca nu e asa...
Daca am avem alte valori, ale principii , alte puncte de vedere, nu inseamna ca gresim, sau ca avem o problema...
E dureros sa te trezesti intr-o dimineata cu soarele pe gene, acelasi soare..insa lumea din jurul tau sa fie schimbata..pana si tu sa fii metamorfozat.Te uiti in oglinza si realizezi a nu mai esti tu de mult timp insa aproape ca nici nu realizazi cand s-a intamplat acest lucru. Te doare..o durere muta dar traita cu patima..nici macar nu stii pe cine sa arunci vina.
Durerea se trasforma in furie. Vrei sa te lupti cu ei, dar nu stii cu cine..poate ar trebui sa incepi cu tine insuti...Furia devine regret, iar regretul resemnare..

Te-ai schimbat ,ai sacrificat in numele a ceea ce credeai tu mai scump.....

Falling sky

Niciodata nu mi-am inchipuit ca cerul e atat de aprope. Nu am crezut ca te poate strivi cu frumusete..
Mereu am visat sa ajung sus, sa fur o stea si sa o ascund in san ca un copil, pentru ca mai tarziu sa o pot darui mamei. Mereu am vrut sa simt parmuful acela al eternului, al infinitului ce nu-l poti dobandi decat inafara fiintei tale .
Niciodata nu mi-am imaginat ca cerul poate cobora pentru a fi atins mai usor de cei ca mine...Si iata ca intr-o zi am simtit finetea lui.Parea un sal de matase (nemasurabil pentru ochiul meu de om) aruncat de vreo regina grabita a universului asupra unui cub rubcik uitat pe pedeau prafuita a unui castel . In cadere sa , eu nu eram decat un punct luminos , vazut doar de cei mici. Cu toate acestea pentru prima oara am simtit fericirea pura, adevarata, ce nu-ti este ingaduita decat dupa ce sufletul cunoaste mantuirea prin iubire ( caci iubeam un ghiocel plapand ce isi astepta primavara )
Simteam ca era greu...cerul cadea..se strivea de pamant ca un fluture cu aripile rupte..si in caderea lui eu ma sufocam de acea beatitudine...
De-as mai fi trait o secunda...As fi putut sa zaresc nemarginirea...