Uite! privesc prin galbuiul toamnei si incerc sa gasesc cerul,ce ma invaluia alte dati in sentimente pure si contrare.Ma scotea din minti, ma arunca in abisul gri a unui nor, ca mai apoi sa ma poarte intr-o balta roz de zambete. Acum ma strapunge cu reflexe roz-portocalii si-mi canta romante sub balcon.
Rad si plang, visez si cred...E ciudat... incep sa traiesc prin culorile lui, prin cant, prin tristetea lui. Imi zice povestea unui inger preschimpat in frunza,mort prematur in bratele sale,ca mai apoi sa rada molipsitor amintindu-si de cine stie ce vis.
E incoerent..dar fara sa stiu de ce ma indragostesc de personalitatea lui bizara care incetul cu incetul devine indispensabila. Ma trec fiorii cruzi ca mai apoi sa ma imbrace in murmur cei dulci si uite o luam de la capat.
