4.toamna.2010,

Ce iti pasa tie ,toamna daca tip si iti sparg in mii de bucati oglinda ruginie si ti-o atunc inegal peste minuni si credinte? 

Ce iti pasa tie, suflet mut daca te smulg din lumina dragostei si te inec in intuneric?

Ce te chinuie pe tine,culoare stearsa din mintea unui pictor dement?

Ce te-ai face copil visator daca mana ce te apara acum,  s-ar topi in neant ?

Nu ti-ar pasa toamna mea, nici  de ti-as frange calmul, nici de te-as topi cu caldura inimii mele...

Sufletel.. doar o lacrima de pe obraz tau blond si ai putea chema ingeri..te-ar ploua cu lumina ochilor lor..te-ai intalni cu gandurile lui ca mai apoi sa-i simti din plin iubirea firava ,la palpaitul unei lumanari.

Culoare, iubita mea,te chinuie dorul...Un dor nebun, demn numai de tine, o pasiune eterna pentru acel verde palid in care te-ai pierdut de atatea ori...Te vei stinge, scumpa mea.Vei muri intr-o zi de toamna tarzie, in bratele albe ale unei pagini,ingropata de un varf de pensula...Adio...

Copilas,copilas..Cu surasul tau ai lua marea in palme si ai putea merge pe pene de inger..Stai ,esti deja unul.Hazard.Un om are grija de surasul tau senin si te invata sa zbori cu stelele printre vise.Dragul meu, te-ai murdatit cu praf de om..acum pari unul dintre ei..Iar daca nu vei mai vedea chipul de te alina, nu te speria e in sufletul tau prins cu raze de luna..

..P.S. -  Ce-as fi eu fara umbra de ecou a unui nebun beat de sentimet...?

Imaginatie.

Gri.

Pare trist...

Dar e monoton...

Un gand ma atinge, apoi ma lasa sa stau intr-o balta de necuvinte.Ce se intampla cu mine?Fiorul straniu al melancoliei ma invaluie cu griul sau si ma poarta departe, pana in uitare.Pur si simplu, nu ma mai pot gandi la nimic, iar daca as vrea sa o fac gandurile ar navali peste mine inecandu-ma in  in soaptele vantului, sau in lacrimile ploii.

Si toate astea din cauza cerului. Doar el este vinovat pentru ca s-a reflectat in ochii mei lasandu-i stersi...Ce vina am eu, ca el a devenit asa tocit...Nu stiai? Timpul l-a tocit, sau poate norii, sau poate luna..s-au de ce nu...chiar eu.Uite ca din nou ma contrazic. Imi place sa dau vina pe el pentru totul.....DAr pana la urma ce conteaza care pe care a tocit?Obisnuita ne va cufunda pe amandoi in uitare, iar norii...ei... ei ne vor sta la capatai , aruncand cu nisipul amintirilor peste pamantul nepasator si rece... Iar acum ..crezi ca sunt trista? Nu, te inseli..sunt doar o umbra a cerului, a griului sau, a vointei timpului ce pare a-l toci si mai tare ducandu-l mai departe de mine, stergandu-mi culoarea ochilor si mai mult... ....Uite-i au ramas gri....