"Daca puterea e un tipat, atunci vietile oamenilor sunt traite in ecoul tipetelor altora. " 

Salman Rushdie

1 iulie 2012

Alegeri !

In viata ai 3 optiuni:
1. sa fii cel mai bun
2. sa devii cel mai bun
3. sau sa renunti !
Tu ce alegi ?

8 martie 2012

Intuneric.

         Timpul se scurge.. iar odaia mea se umple de intunetic...Viata a amutit in jurul meu...nici macar mangaierea lina a vantului nu-mi mai atinge obrazul rece, nici macar focul trecutului sau gheata viitorului nu-mi mai scalda inima in regrete sau nerabdare.. E liniste...
         Parca sunt singura si totusi simt suflul multimii pe fiecare milimetru al fiintei mele si parca sunt eu dar nu ma mai recunosc...
         Intunericul acesta e altfel decat cel cu care eram obisnuita...E dornic sa ma transforme, sa ma deformeze... Imi simt corpul aplecat..mana, in mod ciudat, insa atat de natural,atinge iluzia pamantului ...

8 februarie 2012

Decadere

Desi pare perfecta, viata nimanui nu e asa...
 Desi ar avea toate motivele de a fi fercit, te-ai gandit o clipa ca viseaza la o lume care nu-i apartie...?! 
Desi pare liber, n-ai observat, oare, ca isi construieste un zid in jurul sau?!
 Sufletul greu ca cerul plumburiu apasa pe propria fiinta pentru a o rapune.Gandul mi se face stana de piatra, lacrimile imi inunda obrajii, vantul se avanta cu ura asupra intregii mele credinte.

28 septembrie 2011

Simplu

FERICIREA..toti o cautam.
Toti vrem sa o atingem,sa o cuprindem cu tentacule de caracatite, sa o pastram numai pentru noi ...
O vrem prezenta in vietile noastre pentru a fi completi, pentru a simti ca traim...
Desi e unul din lucrurile cele mai ravnite in viata putin o cunosc pe deplin, putin o inteleg in adevaratul ei sens. Suntem obisnuiti cu o lume complicata, o viata incalcita, sentimente ambigue, iar in felul acesta uitam ca cel mai amplu mecanismin, in esenta lu,i e simplu. Cautam fericirea pe cele mai incurcate drumuri ,cu cele mai costisitoare mijloace, in lucruri marete,dar nu o vedem ca e AICI, langa noi in lucrurile SIMPLE.
Pana de curand fericirea avea alt inteles pentru mine. Se identifica cu acea stare de obisnuita ( nu neaparat de monotonie),o dulce obisnuita ce imi trasa un prezent stabil, in care ma simteam protejata( acel gen de fericire la care nu ai vrea sa renunti cu nici un pret) .Cu toate acestea viata a dorit neaparat sa redefineasca aceast termen.
"Fericire "= traire SPONTANA ,rezultatul a unei lungi asteptari urmata de revederea unei persoane, ce iti dezvaluie cu o singura privire trecutul, care iti aminteste fara cuvinte cine esti. Efecte : Ochii "scapara scantei', roseata in obraji, zambet larg, lumbutie.
...
...
Ce incert pare a fi viitorul...Cine stie cu ce pete imi va colora sau umbri viata...
...


* Cuvintele nu vor a se supune...

6 septembrie 2011

Schimbari


Suntem pregatiti sa sacrificam, sa renuntam, sa schimbam totul la noi in speranta ca cei din jurul nostru ne vor accepta,ca vom fi respectati sau macar observati. Suntem chiar impacati cu noi insine, suntem siguri ca asta e "calea", mai mult decat atat , credem ca noi suntem problema..insa .. daca nu e asa...
Daca am avem alte valori, ale principii , alte puncte de vedere, nu inseamna ca gresim, sau ca avem o problema...
E dureros sa te trezesti intr-o dimineata cu soarele pe gene, acelasi soare..insa lumea din jurul tau sa fie schimbata..pana si tu sa fii metamorfozat.Te uiti in oglinza si realizezi a nu mai esti tu de mult timp insa aproape ca nici nu realizazi cand s-a intamplat acest lucru. Te doare..o durere muta dar traita cu patima..nici macar nu stii pe cine sa arunci vina.
Durerea se trasforma in furie. Vrei sa te lupti cu ei, dar nu stii cu cine..poate ar trebui sa incepi cu tine insuti...Furia devine regret, iar regretul resemnare..
Te-ai schimbat ,ai sacrificat in numele a ceea ce credeai tu mai scump.....

9 februarie 2011

Falling sky


Niciodata nu mi-am inchipuit ca cerul e atat de aprope. Nu am crezut ca te poate strivi cu frumusete..
Mereu am visat sa ajung sus, sa fur o stea si sa o ascund in san ca un copil, pentru ca mai tarziu sa o pot darui mamei. Mereu am vrut sa simt parmuful acela al eternului, al infinitului ce nu-l poti dobandi decat inafara fiintei tale .
Niciodata nu mi-am imaginat ca cerul poate cobora pentru a fi atins mai usor de cei ca mine...Si iata ca intr-o zi am simtit finetea lui.Parea un sal de matase (nemasurabil pentru ochiul meu de om) aruncat de vreo regina grabita a universului asupra unui cub rubcik uitat pe pedeau prafuita a unui castel . In cadere sa , eu nu eram decat un punct luminos , vazut doar de cei mici. Cu toate acestea pentru prima oara am simtit fericirea pura, adevarata, ce nu-ti este ingaduita decat dupa ce sufletul cunoaste mantuirea prin iubire ( caci iubeam un ghiocel plapand ce isi astepta primavara )
Simteam ca era greu...cerul cadea..se strivea de pamant ca un fluture cu aripile rupte..si in caderea lui eu ma sufocam de acea beatitudine...
De-as mai fi trait o secunda...As fi putut sa zaresc nemarginirea...

12 decembrie 2010

Winter feeling


Simt mirosul iernii ce imi inteapa sufletul si amintirea vremii se abate asupra mea,de parca ar vrea sa imi smulga credintele . Trecutul se reflecta in ochii mei si moare acolo, ca tribut al viitorului. Totul trece... efemer. Vremea s-a urcat in carul lui Cronos si s-a inecat in albastul pur al cerului de iarna, si cu ea s-au dus si visele mele. E trist sa vezi ca ramai fara simturi in fata lucrurilor ce te faceau sa atingi ,candva ,infinitul albastului strajuit de lumina blonda a soarelui. S-au dus si originile ..si brusc m-am trezit in neantul unei lumi murdarite de pacat.
Sunt singura si mi-e teama ca as putea da gres , mi-e teama ca m-as scunda in pacatul propriei mele visari. Fara trecut, prezentul si viitorul aluneca in abisurile imaginatiei.
Trecutul nu este o cufar plin de amintiri, ce au murit odata cu frunzele toamnei, ci momentul in care oamenii ce iti demonstreaza ca a fost adevarat, ca sunteti legati prin punti de incredere . Abia atunci amintirile capata valoare.Cum as putea construi prezentul cand nu am certitudinea ca nu am visat!
In concluzie , am visat …Mi-am construit proprille mele amintiri prin intermediul unor personaje fictive. Ciudat este ca le intalnesc in realitate , le-am mai cunoscut…Da,dar intr-o alta viata.

21 noiembrie 2010

Lupta.


Lupta ... Lupta cu destinul, lupta cu ei , lupta cu tine.A vrut sa lupte dintr-un singur motiv, sa fie ,el, acela , sa poate spune " Da , eu am fost ! Eu am lupat acolo! Eu am invins !"
Si-a ales ca oponent destinul, si l-a lovit miseleste cu nerecunostinta peste carapacea lui pietrificata de ani.A repetat actiunea, iar si iar, capatand mai multa incredere in sine. Vroia sa stea de vorba cu ingerii la palpaitul unei lumanari. Dar pentru indrazneala lui, destinul a batut odata din aripi si l-a arucat in abisurile lumii.
Aici a intalnit oamenii.Auzise de la batranul Cronos ca ei au fost cei care au atins nemurirea, ei au ucis monstri cei fiorosi.dar erau mai mici decat se astepta,inofensivi cu ochii pasnici si visatori.Victoria i sa parut evidenta. Fara sa se gandesca la altceva , i-a lovit cu amagire, tradare, ironie, dar ei nu au ripostat, cum se astepta, si i-au intors spatele.
A ramas singur, in mijlocul orasului pustiu, si incerca sa se invinga pe sine.Dintre toate armele pe care le incerca, uitarea il durea cel mai tare, cea careil ingenunchiase pe asfaltul rece. Pentru prima data era dezamagit, el era cel invins. Cerul capatase nuante rosiatice. Si soarele se lupta cu dusmani nevazuti cel trageau in prapasta lumii.
Intunericul se lasase peste el, iar propriile temeri il pandeau la ficare colt.Frica il stragea cu ghiarele ei puternice, dar cu toate astea ramase intins pe jos.Nu mai intelegea nimci din ce i se intampla..era intuneric, frig, ii era groaza sa priveasca in jur.
Cand se trezi, soarele blond ii mangaia fata, iar oamenii roiau in jurul sau.Era confuz.. De ce lor inca le pasa?El le facuse rau...Atunci intelese ca nu lupta e totul, nu conteaza ca invingi atat timp cat esti singur si nu are cine sa se bucure alaturi de tine. Invatase ca nu trebuie sa te lupti cu cei din jurul tau ca sa fii ACELA, ca trebuie sa ii ai aliati ca sa invingi.
Se ridica si intr-un suflet alerga la cei carora le facuse rau.Nu vroia decat iertare, si poate nu acum.. Spera ca il vor ierta candva... Merse apoi la destin ,si in genunchi ii ceru iertare, dar acesta nici nu vroia sa il asculte.Plangea deznadajduit, cu capul pe piatra tare a vremii...Trecura ani , iar el ca un paznic neadormit, strajuia la poarta lumii...
Intr-una din zile o pasare maiastra il lua pe spatele sau si il purta spre vazduhul senin. Cerul i se deschise, iar ingerii il asteptau la palpaitul unei lumanari.

7 noiembrie 2010

Senin-pur-inger...

Senin-pur-inger-suflet-gingas-ochi-farama-pur inca odata-alb-crin-pasiune-culme-pasare-dulce-iar-copil-zambet-sclipire-dragoste-fericire-iluzie-vis-sacru-profan-deajuns-inca putin-si ce daca-
-fantezie-sarut-din nou vis-femeie-plans-si-ras-si-strans-brate-sarut-iertare-aiurea !
-iar-culme-zambet-inger-lumina-luna-speranta !
-pierdut-multime-inchipuire-ireal !
-acum-joc-pisica-alint !
-tacere-melancolie-adancuri-...-
-deodata-sentiment-explozie-bucurie-zambet-doar-
-amintire ...-...- luna, doar ea-o stea tarzie-doar noaptea si noi ! -

Unspoken words from Jean-Sebastien Monzani on Vimeo.

25 octombrie 2010

Aiurea.

 Sufletul i se mistuia de rabdare...

 O curiozitate nedemna pentru el , o indemna sa-si faureasca mii de vise si scenarii.Pe atunci credea in schimbare, credea in iubirea patimasa ce nu tine cont de granitele conventionale, stabilite de oameni din egoism. Stelele i se coborau in priviri imbracandu-i trupul in lumini scanteietoare de gheata. Traia emotia revederii in fiecare clipa si in fiecare cuvant..."neagra fantana a trecutului"( sau poate deloc neagra, caci traia vreun spiridus pe acolo,ce aprindea un foc mare de o orbea pe biata fata) o tragea tot mai adanc in adancurile sale luminate sau poate nu  ( e posibil sa fi fost vreo iluzie).

Un vibrat strident o trezi din vis. Privi lenes spre lumina chioara ( se duelasera 2 licurici acum multa vreme pentru o mandrete de floare, iar ea cazuse victima colaterala) . Rase ionic ..Era el.. O anunta ca va ajunge curand, iar ea cazu pe ganduri. Primul gand pe care cazu o deruta complet, aproape ca o misca : Daca as fi o miscare seismica, l-as face sa se cutremure si astfel as stii exact ce simte, caci sentimentul ar fi universal, dar asa nici macar nu pot deosebi esenta de aparenta.

Se simtea rau, parca o fanfara i-ar fi cantat la fereastra imnul disperarii.Ar fi urlat daca era sa fi fost fiara, dar conditia sa sociala nu i  permitea.I se spunea ca trebuie sa fie gratioasa ca o lebada, corecta ca un judecator si buna la suflet ca o maicuta.Si fata se revolta in sufletul ei "-Auzi tu, cine a mai vazut lebada cinstita si stareta pe deasupra".

Lasand deoparte "sclifoselile" sa ne intoarcem la cel ce urma sa vina.Si se gandi ca firesc ar fi sa-i scrie o scrioase pe care sa i-o trimita prin curier rapid.Problema nu era posta, ci ea. Se onfrunta cu o problema grava de inspratie. In cele din urma reusi sa insire cativa purici inecati in petele de cerneala. 

  "Uite mi sa terminat bateria.

<>Focul ma mistuie infricosator (...\\\----///...)caci dorul de tine nu-mi da pace( te rog adu-mi un plici caci gandurile imi zumzaie teribil).

<>......

<>

<> Te rog sa nu ma uiti . raspunde-mi imediat prin e-mail.

P.S. : As vrea sa ne vedem." 

 Bun. Cu asta aproape terminase.Acum,uita de lebede si de tot se asezandu-se turceste langa fereastra aburita asteptand vre-un semn divin de inspiratie.