Glasul mut al apei imi rupe radacinile..si ma poarta vuind spre infinit.Mi-a promis ca ma voi intalni cu cerul si ca-i voi putea mangaia tamplele intunecate.Stii?!, mereu mi-am dorit asta, mereu am vrut sa-ti mangai trupul si sa ma contopesc in murmurul tulbure al apei cu tine....Dar nu o cred. Stiu ca ma minte ca de fiecare data,si totusi raman inerta lasandu-ma purtata iar si iar de acelasi zgomot trist.Am impresia ca-mi pot prinde gandurile in mantia vantului,dar chiar de as tipa stiu ca raman muta pentru tine, tot atat de oarba precum sunt si eu.
Acum stau si privesc vidul propriilor vise, iar cerul imi se rasfrange in priviri.Isi prinde neliniste in intreaga mea fiinta pictundu-mi sufletul in gri si intuneric...
Lasa-ma sa mai zbor odata..lasa-ma sa mai cant..sa mai rad.....sa mai colorez clipele cu amintirea ta...
frumos dar trist totodata:):*
RăspundețiȘtergereTrist ... dar nu lăsa tristețea să pună stăpânire pe tine ... vezi și lucrile frumoase, că sigur sunt
RăspundețiȘtergerepoate nu e chiar vid in visele tale, poate e ceva atat de simplu si minunat si nu ai reusit sa vezi, cautand ceva mai complicat..
RăspundețiȘtergereiar un pic de roz nu cred ca e atat de scump incat sa lipseasca de pe paleta acestui pictor al sufletului tau :) sau daca nu vrei roz, atunci niste culori asortate toamnei.. >:D<
sadness is not good. hugs
RăspundețiȘtergereMultumesc frumos tuturor ;x.
RăspundețiȘtergereCred ca Delilah are dreptate ..am cautat culoare in lucruri prea compicate fara s-o vad in cele simple:).
Voi urma sfatul si voi cumpara culori asortate toamnei:x.Ideea e ca nu am putut reda altfel nelinistea naturii decat asa.;))