Ma intreb .. Oare cate compromisuri nu am facut in viata?De cate ori nu am inchis ambii ochi pentru a putea merge mai departe?Sau mai ales de cate ori nu ne-am razbunat pe cei din jurul nostru pentru micile rautati?Mi-e greu sa cred ca cineva a atins perfectiunea sau ca cineva a reusit sa se strecoare printre probleme fara a fi atins de ele.
Si parca toate aceste imperfectiuni ale vietii nu ar fi suficiente, Iubirea este ca un crin alb aruncat in noroiul scrupulelor.Greu de crezut ca acest sentiment sublim ce te poarta dincolo de imaginatie poate fi asociat cu Ura, cu Mandria...si cu toate astea e cat se poate de real.
Iubirea e puternica , Iubirea are aripi de inger, Iubirea e pura, dar cat de puternic e sufletul care primeste pentru a putea face fata capriciilor ei. E ca un copil, caci ea isi ofera intreaga fiinta pentru o clipa de atentie.Devine manioasa, plange, sufera si uneori se poate schimba, se poate uratii, transformandu-se in Ura.Cu toate astea e aproape la fel de umana si reala ca si noi, caci face compromisuri, se lasa "calcata in picioare" doar pentru a stii ca poate atinge mana celuilalt.Spera.
Multe drame s-au nascut in numele iubirii, pentru iubire.E asa absurd, caci uneori poate o judecam gresit. Poate ca nu vrea decat sa fie acceptata asa cum e, sau poate vrea doar sa te invaluie in miresmele curcubeului si sa plece.Cine suntem noi sa o judecam?Poate ca e un inger, dar unul mic de tot, ce nu creste , nu se maturizeaza si nu invata.E vesnic acelasi copil( rasfat probabil) ce nu stie sa se comporte, ce incalca principii si realitati, ce plange de fiecare data cand se inteapa intr-un alt sentiment , ce nu invata niciodata nimic.
stii, de la iubire la ura e doar un pas si asta e f trist. totusi iubirea adevarata e ceva ce nu putem intelege cu adevarat niciodata, o putem doar trai.parerea mea.
RăspundețiȘtergerecand iubesti ...fericirea incepe sa ne vorbeasca si ne impinge inainte fara sa mai vedem ce-i in jur...numai o data daca intorci capul iti pierzi echilibrul....de pilda ne asemanam cu acrobatul care merge pe sarma.. totul e sa pastrezi un punct pe care-l ai in minte si la care doresti sa ajungi cu increderea reusitei... Inapoi nu se mai poate merge.... Decat risti sa cazi....
RăspundețiȘtergereTu Iulia nu vezi lumea prin ochii unui copil , tu esti copilul ce vede lumea prin ochii maturitatii ..nu creste prea repede..ramai copil ..priveste ca un copil ..si dragostea ..traieste-o intr-un basm ..zambind :)
RăspundețiȘtergereDelilah - sunt de acord cu tine, si cu toate astea intrebam de ce e asa si nu altfel..cerem explicatii atunci cand pur si simplu ar trebui sa traim
RăspundețiȘtergereeram clopotel - parerea mea e ca atunci cand iubesti rar gasesti alt punct de reper decat persoana draga si in fiecare moment risti sa cazi.Imi place comparatie cu acrobatul:X..
racla - Multumesc foarte frumos pentru sfaturi;)).Nu cred ca mi-am pus problema asa insa cred ca ai mare dreptate.Dragostea reala reflectata intr-un basm vazuta prin ochii unui copil e ceva sublim.:X
Iubirea este indescifrabila .. Adica, eu una nu pot spune ca imi dau seama cand apare sau cand dispare .. Stiu doar ca este acolo .. exista , si asteapta sa o gasesc .
RăspundețiȘtergereGenial postul :)
Multumesc frumos emmishor :*
RăspundețiȘtergereMatur. Adevarat. dar iubirea este mult mai mult decat credem noi. Adesea ne oprim la efectele de exterior si uitam cat de profunda e.
RăspundețiȘtergere