Soarele se duce mai repede pe alte ceruri ca in alte dati.E trist sau poate ca nu e , dar sigur se intampla ceva.Pare a suferi, caci arunca cu lumini sangerande peste mine, invaluindu-ma in fiorii reci ai plecarii.
Sincer pare o lupta, o lupta cu sine insusi, de a mai ramane ,macar, pret de un vis la hotarul dintre ceruri.Razele sunt mai puternice ca in alte dati ,scaldandu-mi sufletul in revolta.De ce trebuie sa plece?De ce trebuie sa moara in fiecare seara? Pare o moarte continua si o inviere vesnica. Stii, in fiecare seara moare la orizontul nostru, ca mai apoi sa moara si la alte orizonturi si nimeni nu il plange.De ce?Nu ne e mila oare cand vedem ca ne stropeste cu sange din blondul fiintei sale?Nu ne e mila atunci cand in jurul lui murdareste mantia mandrului cer cu picaturi purpurii , rosi si cu alte mii de culori pe care nu ni le-am putea inchipui vreodata, culorile luptei impotriva sortii sau a lucrurilor firesti?Suntem asa insensibili....
Uite..aproape a murit.. De ce nu il ajuta nimeni? Violetul moare, moare si rosu, mor si celelalte culori, usor, usor stingandu-se cu totul.Cerul isi imbraca doliul. Asa face de fiecare data,plange cu lacrimi de stele si aprinde luna ca o faclie ce iti poarta incet povara, anticipand parca venirea unui cortegiu funerar ce merge si in cer si pe luciul apei .Fiecare particica a naturii isi imbraca propriul negru, fiecare spunandu-si suferinta in propria limba.
Nu imi mai pot stapanii lacrimile... De ce asa? Si fiorul mortii pare a ma cuprinde si pe mine. Probabil asa e firea lucrurilor ca macar acum, sa fim solidari, sa vibram la unison cu natura, sa fim un intreg, sa fim Unul.Dar nu poate a fi asta... am inghetat, privirea neagra mi-a ramas atintita la orizont si nu o pot misca, sufletul mi s-a impietrit.Ma cuprinde o caldura...Ce se intampla? De ce am ramas tintuita aici? Vreau sa ma misc, sa plec departe.Intotdeauna mi-am dorit asta.Deci asa mori, deodata.... Acum inteleg... e adevarat..Noi, fluturii suntem sortiti sa urmam soarele sub pamanturi..Noi nu mai venim inapoi...... ca un tribut...noi suntem cei sacrificati...Si eu care plangeam pentru Soare...Suflet singur..pentru tine plangeai.....
................................................................................................................................
..........................................................................................................................................................................
,,plange cu lacrimi de stele"
RăspundețiȘtergereImi place mult. Felicitari! Este foarte incarcat emotional. e pe stilul meu. :)
Multumesc frumos :)
RăspundețiȘtergereNu incerca sa iti stapanesti lacrimile .. iti faci mai mult rau decat bine .
RăspundețiȘtergeremulţumiri,Iulia!multe
RăspundețiȘtergerescrii frumos!
multumesc foarte frumos:x
RăspundețiȘtergerems :* si mie imi place cum scrii u...ti-am mai urmarit blogul :x
RăspundețiȘtergereimi place ce ai scris :)...felicitari
RăspundețiȘtergereImi place enorm:X
RăspundețiȘtergereMinunat...
RăspundețiȘtergereMultumesc mult tuturor:X:X:X
RăspundețiȘtergere" Violetul moare, moare si rosu".. Doamne, cat de frumos... emotionant!
RăspundețiȘtergereUna din cele mai reusite postari ale tale! Genial.
Totul e RENASTERE , un circuit inchis din care vrei sa extragi lacrimile o data cu moartea " fiorul mortii pare a ma cuprinde si pe mine" si zambetul sa-ti insoteasca viata "Ma cuprinde o caldura..."..iubeste si soarele si luna in aceeasi masura..pentru ca fara una din ele..tu n-ai mai exista in ..frumos :)
RăspundețiȘtergere