Timpul se scurge.. iar odaia mea se umple de intunetic...Viata a amutit in jurul meu...nici macar mangaierea lina a vantului nu-mi mai atinge obrazul rece, nici macar focul trecutului sau gheata viitorului nu-mi mai scalda inima in regrete sau nerabdare.. E liniste...
Parca sunt singura si totusi simt suflul multimii pe fiecare milimetru al fiintei mele si parca sunt eu dar nu ma mai recunosc...
Intunericul acesta e altfel decat cel cu care eram obisnuita...E dornic sa ma transforme, sa ma deformeze... Imi simt corpul aplecat..mana, in mod ciudat, insa atat de natural,atinge iluzia pamantului ...
http://mellgx.blogspot.ro/2012/08/leapsa.html ai aici o leapsa de la mine . Sper sa iti placa.
RăspundețiȘtergere